Să admitem că, în mod miraculos, Constituţia se modifică şi trecem la alegerea directă a şefului statului. Eu în politică nu mă pricep, dar lucrurile îmi par cam aşa.

Am senzaţia că de data asta, Vlad Filat s-a cam precipitat cu decizia de a „înainta un candidat” pentru preşedinţie. Mai mult decât atât, mi-a creat impresia adolescentului frustrat care nu ştie să se oprească la timp după ce i s-a urcat la cap un mic prim succes. Foarte mic, reieşind din performanţele Guvernului de până acum şi din starea de nemulţumire generală din societate. Ascensiunile rapide sunt ok atunci când vin ca o urmare firească a stării de fapt, şi nu ca o manifestare a setei de putere politică şi a nevoii de hrănire a ego-ului.

Adevărul este că Lupu nu face nimic. Efectiv nimic. Formele sale tot mai rotunde alimentează şi mai mult impresia că omul zace în sedentarism şi degradează. Prin urmare, un contracandidat din aceeaşi zonă este binevenit, deşi odată cu el răsar dilemele morale legate de dizolvarea AIE şi încălcarea promisiunilor despre candidatul unic al Alianţei. Mă tem că situaţia asta e destul de grăitoare în privinţa potenţialului moral al lui Filat. Surprinzător, iată că nu Lupu a ieşit primul din AIE.

Dar toate acestea sunt floricele. Curtea Constituţională este de partea PCRM, aşa cum a arătat-o telenovela Muruianu. Curtea Constituţională este şi unica instituţie care interpretează Constituţia în mod oficial. Iar de aici lucrurile sunt foarte simple: în ajunul prezidenţialelor, PCRM roagă afectuos CC să interpreteze norma cu privire la interdicţia candidării la funcţia de preşedinte după două mandate consecutive, CC califică interimatul lui Ghimpu ca fiind întrerupt consecutivitatea mandatelor lui Voronin şi ultimul intră în cursa prezidenţială. Atenţie, la votul popular pe care tot Alianţa l-a promovat. Discutam atunci topul popularităţii de prin sondaje?