Anul asta am castigat o bursa de masterat; de la un alt milionar/miliardar, care are un fel de fixatie a lui, un mic fetish: sponsorizeaza tineri din tari ca a noastra si le da bani sa invete in alte tari. El spune ca crede in educatie. Eu cred ca e un miliardar bun. Si poate ca si dumneavoastra sunteti; de asta Va scriu.

Sunt in Germania acum, si o sa fac Dreptul. O sa-mi predea judecatorii de la CEDO care mi-au pus creierul pe carbuni cu hotararile lor in 4 ani de facultate. Si ma mai bucura ca in afara de asta, cunosc in fiecare zi oameni interesanti, cu care seara bem Bailey’s sau Cuba Libre, cu rom de 5 euro, si dansam salsa pana dimineata; oameni din 30 de tari, cu care vorbim despre diverse: despre vreme, articolele limbii germane, orasele in care vrem sa mergem sau in care am fost. Cateodata, vorbim si despre tarile din care venim. Am un prieten simpatic din Brazilia care imi povesteste despre statuile catolice din Rio, altul din Noua Zeelanda care traieste aproape de ocean, si altul din Syria – un yogin care a stat odata cateva zile in desert. Mai e lume aici din Indonezia, Nepal, China, Italia, Ghana, Panama, Columbia, Argentina, si de pe unde vreti.

Draga Dle Plahotniuc, mie imi plac acesti oameni si imi place sa vorbesc cu ei. Dar nu-mi place ca eu trebuie sa fiu mereu killerul acestor conversatii. Ei imi vorbesc despre festivaluri, concerte si expozitii fantastice, iar eu incerc sa le explic de ce avem atat de des alegeri sau de ce referendumul la care am plecat atat de entuziasmati nu a trecut.

Prietenii mei de aici nu inteleg ce inseamna AIE, cand ei au auzit doar de Allianz. Pe ei pur si simplu nu-i intereseaza diversele lupte cu mafia, de ce presedintele nostru e doar interimar sau de ce limba noastra e romana, desi noi suntem in Moldova, desi nu e ea chiar romana-romana, si totusi cea moldoveneasca nu exista.

Dar poate cel mai mult ma ingrijoreaza ca din toata masa asa de oameni si de culturi, cea mai puternica legatura empatica o am cu Gulmira, o fata din Kyrgystan. Eu nu vreau ca din toate tarile din lume, sa ma inteleaga doar Gulmira, care a vazut de la balconul ei cum politia a deschis focul in manifestanti in aceasta primavara.

Nu stiu daca e adevarat ce se spune despre Dvs si nici nu ma intereseaza. In schimb, am o propunere.

Haideti sa facem Chisinaul o bomba culturala. Sa-l coloram si sa-l umplem cu afise despre concertele, spectacolele, expozitiile si dansurile zilnice de acolo. Sa miroasa a frigarui si pizza in fiecare weekend pe str. Eminescu sau pe Vlaicu Parcalab, de-a lungul masutelor frumusele unde lumea sa bea pahare de vin bun si sa schimbe impresii despre muzica live de langa ei. Sa scoatem batranii nostri si pensionarii la asemenea evenimente. Sa-i scoatem in fiecare weekend, pana incepe sa le placa. Sa aiba intrarea libera si o bautura gratis daca se imbraca frumos si renunta la broboada si ciupici.

Draga domnule Plahotniuc, haideti sa facem sa rasara aceste locuri pe aleile si stradutele din Chisinau. Sa transformam si bodegile Chisinaului in locuri pentru invatat si dansat tango sau salsa. Fara deschidere oficiala. Fara panglica verde sau discursul primarului. Pur si simplu.

Sa se umple parcurile cu fotografii si desene, iar fatadele cladirilor cu proiectii de filme. Fara dezvaluiri spectaculoase. Numai imagini colorate.

In Moldova toata lumea vorbeste despre politica, si nimeni nu voteaza. Iar despre Moldova nu poti povesti altfel decat in acesti termeni. Pentru ca in Moldova in afara de politica nu exista altceva.

Haideti sa construim, de la zero, Moldova alternativa. Sa facem un loc pentru dezintoxicare. Zone libere de politica. Fara conspiratii si scopuri ascunse; doar cu sincera intentie de aerisire a creierilor. Altfel, Va imaginati, probabil, in ce fel de circumstante ne vom sufoca.

P.S. Sunt gata sa desfasor aceasta invitatie de colaborare intr-un proiect, pe puncte, cu oameni concreti, date concrete, pasi concreti.

Cu sinceritate.